Doctrină despre Mântuire
Mântuirea înseamnă salvare. Cuvântul Mântuire înseamnă salvare sau eliberare. A fi mântuit înseamnă a fi eliberat, a fi salvat sau a fi scăpat din ceva înrobitor, pentru ceva înălţător. Mântuirea este descătuşarea omului din ceea ce biblia numeşte „Păcat ” (Matei 1:21) şi declanşarea unei relaţii personale cu Dumnezeu. Mântuirea are loc doar atunci când există cele două acțiuni nenegociabile: Salvarea din robia păcatului care presupune trei sensuri: a. Salvarea de Pedeapsa Păcatului (Romani 6:23; Iacov 1:14-15)b. Salvarea de Puterea Păcatului (Romani 6:11-13)c. Salvarea
Ce este mântuirea?
Puține concepte sunt mai des invocate în vocabularul creștin decât „mântuirea”, dar și mai puține sunt înțelese biblic. Pentru mulți, este doar un termen religios vag, un sinonim cu „iertare” sau „mers în cer”. Dar în Scriptură, mântuirea este o lucrare divină complexă, desfășurată în istorie, centrată în Hristos, aplicată prin Duhul Sfânt și garantată pentru veșnicie. Adevărata întrebare nu este doar „Ce este mântuirea?” ci „Cum definește Dumnezeu mântuirea?”. Răspunsul Scripturii este ferm: mântuirea este eliberarea deplină a omului păcătos
Doctrină despre Păcat
Definirea Păcatului este prezentată în Sfânta Scriptură. Păcatul este orice lipsă de conformare la voia lui Dumnezeu în atitudine, gând sau acțiune, fie comisă activ, fie comisă pasiv (Rom. 1). Esența tuturor păcatelor este autonomia, care înseamnă înlocuirea lui Dumnezeu cu sinele (2 Cor. 5:15). Strâns legat de păcat sunt întotdeauna urmările sale - mândria, egoismul, idolatria și lipsa păcii (Iacov 4). Originea Păcatului se găsește în Satan. Înainte de a intra păcatul în lume, el a fost existent în cosmos, în afara
De ce permite Dumnezeu suferința?
Nicio întrebare nu este mai profund resimțită și mai frecvent adresată decât aceasta: „Dacă Dumnezeu este bun și atotputernic, de ce permite suferința?” Nu este o întrebare teoretică, ci existențială. Nu vine doar din rațiune, ci și din durere. De aceea, răspunsul nu trebuie să fie superficial sau mecanic, ci biblic, clar și pătruns de realitatea speranței. 1. Premisa greșită: Suferința contrazice bunătatea lui Dumnezeu? Multora le pare imposibil ca un Dumnezeu bun și suveran să îngăduie răul. Dar această dilemă pornește
Doctrină despre Om
Omul este creația lui Dumnezeu. Scriptura ne prezintă faptul că omul este creat direct de Dumnezeu. El este Cel care l-a creat pe om (Gen. 1:26-27). Crearea directă a omului de către Dumnezeu este afirmată pe tot parcursul Scripturii (Ps. 100:3; Mat. 19:4; Iac. 3:9; Fapt. 17:24, 28). Dumnezeu este Creatorul omului, însă Dumnezeu a rânduit de asemenea procrearea umană pentru popularea pământului. Dumnezeu folosește mijloacele naturale pentru procreare (Gen 1:28), însă El este cauza supremă a acestui proces (Ps. 139:13,
Este Isus cu adevărat Dumnezeu?
În această serie de articole, intitulată Întrebări fundamentale, ne apropiem de cele mai importante adevăruri ale existenței și credinței. Am început prin a explora dacă „Există Dumnezeu?”, iar mai apoi am privit la întrebarea: „Este Biblia o carte de încredere?”. Acum, suntem chemați să ne confruntăm cu o întrebare care se află în inima creștinismului: Este Isus cu adevărat Dumnezeu? Întrebarea despre natura Domnului Isus Hristos nu este doar o curiozitate teologică. Ea este întrebarea centrală a credinței creștine. Dacă Isus
Doctrină despre Dumnezeu Duhul Sfânt
Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi. Duhul Sfânt este o Persoană divină, care posedă toate atributele personalității și divinității: intelect (1 Corinteni 2:10-13), emoții (Efeseni 4:30), voință (1 Corinteni 12:11), eternitate (Evrei 9:14), omniprezență (Psalmul 139:7-10), atotștiință (Isaia 40:13-14), atotputernicie (Romani 15:13) și adevăr (Ioan 16:13). În toate atributele divine, El este egal și consubstanțial cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Fiul (Matei 28:19; Fapte 5:3-4; 28:25-26; 1 Corinteni 12:4-6; 2 Corinteni 13:14; Ieremia 31:31-34 cu Evrei 10:15-17). Duhul Sfânt este
