Doctrină despre Mântuire
Mântuirea înseamnă salvare.
Cuvântul Mântuire înseamnă salvare sau eliberare. A fi mântuit înseamnă a fi eliberat, a fi salvat sau a fi scăpat din ceva înrobitor, pentru ceva înălţător. Mântuirea este descătuşarea omului din ceea ce biblia numeşte „Păcat ” (Matei 1:21) şi declanşarea unei relaţii personale cu Dumnezeu.
Mântuirea are loc doar atunci când există cele două acțiuni nenegociabile:
- Salvarea din robia păcatului care presupune trei sensuri:
a. Salvarea de Pedeapsa Păcatului (Romani 6:23; Iacov 1:14-15)
b. Salvarea de Puterea Păcatului (Romani 6:11-13)
c. Salvarea de Prezenţa Păcatului (1 Ioan 3:2).
2. Stabilirea unei relaţii personale cu Dumnezeu (Efeseni 2).
Ea este prezentată prin două imagini semnificative:
a. învierea celor morți spirituali la viață (Efeseni 2:1-10)
b. încetăţenirea lor împreună cu ceilalți sfinți (Efeseni 2:11-22).
Mântuirea este necesară pentru oricine dorește să scape de păcat și să trăiască veșnic în prezența lui Dumnezeu.
Starea păcătoasă a omului (Romani 3:23; Ioan 8:34) şi sfârşitul omului nemântuit (Ioan 8:35; Apoc. 21:27) sunt cele două realităţi care dovedesc necesitatea mântuirii.
Mântuirea omului este posibilă datorită Suveranităţii lui Dumnezeu.
Scriptura prezintă această suveranitate divină care a intervenit pentru mântuirea noastră (Efeseni 1-2). Suveranitatea Divină se exprimă prin alegere (Efeseni 1:4), adopţie (Efeseni 1:5), absolvire (Efeseni 1:7), alipire (Efeseni 1:10), asigurare (Efeseni 1:13-14). De asemenea, Suveranitatea Divină se exprimă prin îndurare (Efeseni 2:4), înviere (Efeseni 2:5-6), înălţare (Efeseni 2:6), învrednicire (Efeseni 2:10).
Mântuirea omului este posibilă datorită Sacrificiului Domnului Isus Hristos.
Dreptatea şi Sfinţenia lui Dumnezeu cerea pedepsirea păcatului în timp ce dragostea lui Dumnezeu cerea iertarea păcătosului (Rom 6:23). Domnul Isus a purtat pedeapsa păcatului, răzvrătirii şi neascultării noastre fiind astfel Înlocuitorul nostru, deci Mântuitorul nostru (Isaia 53:3-6). El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29). El, Domnul Hristos este Jertfa prin care păcătosul este înlocuit făcând astfel posibilă mântuirea fiecărui om din lume care o acceptă (1 Ioan 2:1-2).
Primirea mântuirii de către om are loc prin:
- Ascultarea Evangheliei.
Evanghelia este Vestea Bună care prezintă Persoana şi Lucrarea Domnului Isus ca Mântuitor, Mesia (1 Cor. 15:1-5). El a venit jos în lume, a murit pentru noi, a fost îngropat, a înviat, S-a arătat.
- Acceptarea Evangheliei.
Aceasta este dovedită prin Credinţă şi Pocăinţă. Acestea sunt cele două cerinţe fundamentale lansate de Domnul Isus pentru om în legătură cu Evanghelia pe care o ascultă în vederea mântuirii (Marcu 1:15; Fapte 20:20-21).
Siguranţa Mântuirii este o certitudine:
intelectuală şi spirituală a credinciosului că păcatele îi sunt iertate, că aparţine familiei lui Dumnezeu având viaţa veşnică. Scriptura prezintă trei realități certe despre această siguranță care nu poate fi contestată: Promisiunea Domnului (Ioan 3:16, 36; 10:10b, 28-29). Puterea Domnului (Ioan 10:28-29; 1 Petru 1:3-5). Programul Domnului (Rom. 8:30-39). Prin urmare, mântuirea nu se poate pierde, iar acest concept ne încurajează să perseverăm în sfințire.
Procesul Mântuirii conține cinci componente:
naștere din nou sau regenerare (Ioan 3:3-16; Tit 3:3-5), justificare sau îndreptăţire (Rom. 3:21-24; 5:1-2), înfiere sau adopție (Rom. 8:14-17; 1 Ioan 3:1-3), împăcarea cu Dumnezeu sau
reconciliere (Rom. 5:8-10; 2 Cor. 5:18-20; Efeseni 2:14-16; Coloseni 1:18-20), și răscumpărare sau recuperare a ceea ce a fost pierdut (Efeseni 1:7; Evrei 9:11-12; 1 Petru 1:17-19).
Mântuirea oamenilor este surprinsă în Scriptură, în cele trei etape ale timpului:
ați fost mântuiți (Efeseni 2:8-10), sunteți mântuiți (1 Cor. 15:2), veți fi mântuiți (1 Cor 3:15). Mântuirea este a Domnului care este Atemporal și care va duce la bun sfârșit ceea ce a început în credincioși, după cum a promis (Filipeni 1:6).
Instrumentele pe care Domnul le-a lăsat și prin care sfinții perseverează în Harul Mântuitor sunt următoarele:
- Biserica Locală Noutestamentală (Efeseni 2:19)
- Duhul Sfânt (Efeseni 2: 22)
- Cuvântul Lui Dumnezeu (Efeseni 2:20)
- Rugăciunea (Luca 18:1)
- Cina Domnului (1 Cor. 11:23-28).
