Doctrină despre Vremurile din Urmă
Scriptura este singurul standard după care putem defini evenimentele escatologice. Toate profețiile biblice ale Vechiul Testament împlinite în Noul Testament au fost împlinite literar, nu alegoric. Ceea ce rezultă că toate profețiile biblice se vor împlini la fel, adică literar, recunoscând secvențele progresive în revelația divină (Isaia 61:1-3 și Luca 4:16-21; Eclesiastul 12:14 și 1 Cor. 11:31-32). Moartea fizică este o experiență tainică și inevitabilă de care fiecare om are parte. Sufletele sunt transferate din lumea fizică prin moarte între momentul morții și
Doctrină despre Biserică
Biserica este un Organism viu. Biserica este Trupul lui Hristos (1 Cor. 12:12-13), alcătuit din oamenii care au fost mântuiți prin primirea Evangheliei exprimată în credința totală în Domnului Isus Hristos, (Fapte 2:36, 1 Cor. 1:2) și pocăință (Fapte 2:38, 41), fiind născuți din nou (Evrei 12:23) și sfințiți prin jertfa Domnului Isus Hristos (1 Cor. 1:2), care au mărturisit public credința lor prin botezul Nou Testamental (Fapte 2:38, 41), și care în locul în care se află sunt consacrați sfințirii
Ce este nașterea din nou?
Nașterea din nou nu este o metaforă poetică, nici o emoție religioasă trecătoare. Este o lucrare suverană, profundă, invizibilă și transformatoare, prin care Dumnezeu regenerează inima omului căzut și îl aduce la viață spirituală. Fără această naștere din Dumnezeu, nimeni nu poate intra în Împărăția Lui (Ioan 3:3). Aceasta nu este opțională, ci absolut necesară. 1. Nevoia absolută a nașterii din nou Domnul Isus a fost clar în discuția cu Nicodim: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște
Doctrină despre Îngeri
Realitatea existenței îngerilor nu poate fi contestată. Existența incontestabilă a îngerilor poate fi probată prin sutele de texte din Scriptură care vorbesc despre ei (Gen. 3:24; Apoc. 22:16), fiind prezentați ca ființe create de Dumnezeu (Col. 1:16; Ps. 148:2-5). Îngerii au fost creați de Dumnezeu ca persoane, având trăsăturile unei personalități. Îngerii sunt ființe înțelepte (2 Sam. 14:20), capabile să comunice verbal (Mat. 28:5), să cânte (Iov 38:7), să se închine (Evrei 1:6), și să se bucure de pocăința păcătoșilor (Luca 15:10). Dumnezeu a organizat
Cum pot fi mântuit?
Dacă mântuirea este nevoia supremă a omului, atunci întrebarea „Cum pot fi mântuit?” devine nu doar logică, ci urgentă. Ea nu izvorăște din simplă curiozitate, ci dintr-o conștientizare profundă a vinovăției înaintea unui Dumnezeu sfânt. Biblia nu lasă loc de ambiguitate: Dumnezeu a stabilit calea mântuirii, iar omul nu are dreptul să o redefinească. Mântuirea nu vine prin moștenire, efort religios sau fapte bune. Vine prin har, prin mijlocirea Domnului Hristos și prin lucrarea Duhului Sfânt. Însă ea cere un răspuns
Doctrină despre Mântuire
Mântuirea înseamnă salvare. Cuvântul Mântuire înseamnă salvare sau eliberare. A fi mântuit înseamnă a fi eliberat, a fi salvat sau a fi scăpat din ceva înrobitor, pentru ceva înălţător. Mântuirea este descătuşarea omului din ceea ce biblia numeşte „Păcat ” (Matei 1:21) şi declanşarea unei relaţii personale cu Dumnezeu. Mântuirea are loc doar atunci când există cele două acțiuni nenegociabile: Salvarea din robia păcatului care presupune trei sensuri: a. Salvarea de Pedeapsa Păcatului (Romani 6:23; Iacov 1:14-15)b. Salvarea de Puterea Păcatului (Romani 6:11-13)c. Salvarea
Ce este mântuirea?
Puține concepte sunt mai des invocate în vocabularul creștin decât „mântuirea”, dar și mai puține sunt înțelese biblic. Pentru mulți, este doar un termen religios vag, un sinonim cu „iertare” sau „mers în cer”. Dar în Scriptură, mântuirea este o lucrare divină complexă, desfășurată în istorie, centrată în Hristos, aplicată prin Duhul Sfânt și garantată pentru veșnicie. Adevărata întrebare nu este doar „Ce este mântuirea?” ci „Cum definește Dumnezeu mântuirea?”. Răspunsul Scripturii este ferm: mântuirea este eliberarea deplină a omului păcătos
Doctrină despre Păcat
Definirea Păcatului este prezentată în Sfânta Scriptură. Păcatul este orice lipsă de conformare la voia lui Dumnezeu în atitudine, gând sau acțiune, fie comisă activ, fie comisă pasiv (Rom. 1). Esența tuturor păcatelor este autonomia, care înseamnă înlocuirea lui Dumnezeu cu sinele (2 Cor. 5:15). Strâns legat de păcat sunt întotdeauna urmările sale - mândria, egoismul, idolatria și lipsa păcii (Iacov 4). Originea Păcatului se găsește în Satan. Înainte de a intra păcatul în lume, el a fost existent în cosmos, în afara
De ce permite Dumnezeu suferința?
Nicio întrebare nu este mai profund resimțită și mai frecvent adresată decât aceasta: „Dacă Dumnezeu este bun și atotputernic, de ce permite suferința?” Nu este o întrebare teoretică, ci existențială. Nu vine doar din rațiune, ci și din durere. De aceea, răspunsul nu trebuie să fie superficial sau mecanic, ci biblic, clar și pătruns de realitatea speranței. 1. Premisa greșită: Suferința contrazice bunătatea lui Dumnezeu? Multora le pare imposibil ca un Dumnezeu bun și suveran să îngăduie răul. Dar această dilemă pornește
Doctrină despre Om
Omul este creația lui Dumnezeu. Scriptura ne prezintă faptul că omul este creat direct de Dumnezeu. El este Cel care l-a creat pe om (Gen. 1:26-27). Crearea directă a omului de către Dumnezeu este afirmată pe tot parcursul Scripturii (Ps. 100:3; Mat. 19:4; Iac. 3:9; Fapt. 17:24, 28). Dumnezeu este Creatorul omului, însă Dumnezeu a rânduit de asemenea procrearea umană pentru popularea pământului. Dumnezeu folosește mijloacele naturale pentru procreare (Gen 1:28), însă El este cauza supremă a acestui proces (Ps. 139:13,
