Doctrină despre Biserică

Biserica este un Organism viu.

Biserica este Trupul lui Hristos (1 Cor. 12:12-13), alcătuit din oamenii care au fost mântuiți prin primirea Evangheliei exprimată în credința totală în Domnului Isus Hristos, (Fapte 2:36, 1 Cor. 1:2) și pocăință (Fapte 2:38, 41), fiind născuți din nou (Evrei 12:23) și sfințiți prin jertfa Domnului Isus Hristos (1 Cor. 1:2), care au mărturisit public credința lor prin botezul Nou Testamental (Fapte 2:38, 41), și care în locul în care se află sunt consacrați sfințirii (1 Corinteni 1:2), adevărului biblic (1 Timotei 3:15), slujirii active și închinării permanente pentru cinstirea Domnului și Mântuitorului lor.

Biserica are două dimensiuni:

1. Universală – Totalitatea oamenilor care posedă calitățile expuse anterior între ziua Cincizecimii (Fapte 2 – Rusali) și ziua Răpirii (1 Tes. 4:13 – 5:10), indiferent de locul unde s-au aflat pe pământ sau de etnie. Toți fac parte de din Biserică, fiind Trupul lui Hristos (1 Cor. 12:12-13).
2. Locală – Adunarea vizibilă, benevolă a oamenilor care posedă și practică calitățile prezentate anterior, oameni care se află într-un loc anume în timp și spațiu (1 Cor. 1:2).

Valoarea Bisericii pentru Sfânta Treime este deosebită, fiind cea mai importantă instituție din lumea aceasta, în care și pentru care Dumnezeu lucrează.

1. Dumnezeu Tatăl este Arhitectul care a planificat Biserica în veșnicie alegând-o ca: un instrument puternic pentru a-și dovedi puterea (1 Cor. 1:18-31) și neprihănirea (2 Corinteni 5:21); un organism în care să-și desfășoare lucrarea (Efeseni 3:8-11; 4:1-6).
2. Domnul Isus a procurat-o prin sângele Său (Fapte 20:28) identificându-se pe sine Însuși cu Biserica (Fapte 9:4), dărâuindu-se total pentru ea (Efeseni 5:25-27) și considerând-o Trupul Său (1 Cor. 12:12-13).
3. Duhul Sfânt a pornit și promovat Biserica: inaugurând-o la sărbătoarea cincizecimii

(Fapte 2) și lucrând efectiv în cadrul ei (1 Cor. 12:13).

Biserica și Israelul sunt două grupări distincte în planul lui Dumnezeu (Fapte. 2:14, 17, 1 Cor. 10:32; Rom. 9-11).

Biserica a fost inexistentă în Vechiul Testament, Dumnezeu lucrând prin poporul Israel (Rom 9), Biserica fiind prezentată ca „taina lui Dumnezeu”, ceva necunoscut, dar descoperită după moartea lui Hristos. (Romani 16:25; Coloseni 1:26-27). Domnul Isus înainte de moartea Sa prezintă Biserica la timpul viitor, nu la timpul prezent sau trecut (Matei 16:18). Momentul coborârii Duhului Sfânt a însemnat începutul Bisericii la cincizecime (Fapte 2). Biserica va fi în fiinţă până în Ziua Răpirii când va fi ridicată în văzduh şi întâmpinată de Mirele ei, Domnul Isus (1 Tes. 4:13-18). După răpirea Bisericii, Dumnezeu își va întoarce din nou privirile spre poporul evreu (Rom. 9-11; Apoc.).

Ca un organism viu, Biserica are un singur Cap și mai multe mădulare.

Personajul central în cadrul acestui organism este Domnul Isus Hristos, fiind Capul Bisericii (Efeseni 4:15-16). Personajele secundare care ajută la zidirea Bisericii sunt slujitorii dăruiţi şi chemaţi de Domnul în scopul acesta (Efeseni 4:11).

Toate preocupările Bisericii trebuiesc îndreptate spre Dumnezeu.

Biserica locală trebuie să fie preocupată de: predicarea cuvântului (Fapte. 2:42), păstrarea legăturilor frăţeşti (Fapte. 2:42), promovarea Cinei Domnului (Fapte. 2:42), promovarea rugăciunii (Fapte. 2:42), promovarea unităţii frăţeşti (Fapte. 2:43-46), promovarea disciplinei frăţeşti (Matei 18:15-18), promovarea scopului suprem: a lăuda pe Dumnezeu şi nimic altceva (Fapte. 2:47).

Obiectivul Bisericii este unul Proslăvitor.

Tot ceea ce se întâmplă în viața Bisericii, în slujirea Bisericii trebuie evaluat pe baza modului în care aceasta influențează gloria lui Dumnezeu. Acesta este scopul suprem, cea mai înaltă valoare a credinciosului. Biserica urmărește mereu să slăvească Numele Domnului. Nu omul este obiectivul Bisericii, ci Domnul Dumnezeul nostru care dorește să mântuiască oamenii păcătoși și să maturize sfinții credincioși. (1 Cor. 10:31; Efeseni 1:6, 12, 14; 1 Petru 4:10-11).

Proslăvirea lui Dumnezeu de către Biserică poate avea loc prin Maturizarea Spirituală a Bisericii (Coloseni 1:28-29),

pentru că aceasta înseamnă un progres continuu în cunoașterea Domnului Isus Hristos și ea poate avea loc prin: Predicarea Expozitivă, Catehizare Serioasă, Ucenicizare Doctrinară, Studiu Biblic personal (Mat. 7:24-26; Efeseni 4:11-16; Rom. 12).

Proslăvirea lui Dumnezeu de către Biserică poate avea loc prin Mărturisirea Evangheliei (Mat. 28:19-20; Fapte. 1:8),

pentru că acesta este marele mandat oferit de marele nostru Mântuitor Isus Hristos. Considerăm că Datoria Bisericii și a fiecărui membru credincios în parte este de a prezenta evanghelia convingător, dar este slujba Duhului Sfânt de a convinge în totalitate ființa omului de adevărul Evangheliei (Ioan 3:3-5; 1 Cor.12-1-13).

Obiectivul Bisericii este și pregătitor pentru întâlnirea cu Domnul Isus.

Apartenența în Biserica Universală asigură un viitor strălucit. Mângâierea și bucuria prezentă a Bisericii este perspectiva viitorului (Rom. 5:3-11). Evenimentele următoare pentru care Biserica pregătește oamenii sunt: răpirea credincioșilor (1 Tes. 4:13-18), răsplătirea credincioșilor (1 Cor 3:10-15; 2 Cor. 5:10), nunta Mielului (2 Cor. 11:2-3, Efeseni 5:27; Apoc. 19:7-9) și închinarea veșnică în slavă (Apoc. 21-22).