Doctrină despre Vremurile din Urmă

Scriptura este singurul standard după care putem defini evenimentele escatologice.

Toate profețiile biblice ale Vechiul Testament împlinite în Noul Testament au fost împlinite literar, nu alegoric. Ceea ce rezultă că toate profețiile biblice se vor împlini la fel, adică literar, recunoscând secvențele progresive în revelația divină (Isaia 61:1-3 și Luca 4:16-21; Eclesiastul 12:14 și 1 Cor. 11:31-32).

Moartea fizică este o experiență tainică și inevitabilă de care fiecare om are parte.

Sufletele sunt transferate din lumea fizică prin moarte între momentul morții și momentul învierii (Luca 16:19-31; Filipeni 1:23; 2 Cor. 2:1, 10). Credincioșii au parte de odihnă fericită în prezența Domnului (Filipeni 3:20-21; 1 Cor. 3:10-15). Necredincioșii în locuința morților, fiind chinuiți pregătitor pentru chinul veșnic din iazul de foc (Luca 16:19-31).

Răpirea Bisericii este iminentă, ceea ce înseamnă că nimeni nu va fi ști vreodată când are loc.

Răpirea Bisericii înseamnă întâlnirea credincioșilor cu Domnul, și ea va avea loc în forma următoare:

1. Învierea trupurilor credincioșilor adormiți (1 Tes. 4:14-16).
2. Întoarcerea credincioșilor înviați împreună cu Domnul (1 Tes. 4:14-16).
3. Înălțarea în văzduh a celor vii transformați (1 Tes. 4:17).
4. Întâmpinarea credincioșilor în văzduh de către Domnul (1 Tes. 4:17).
5. Însoțirea veșnică a Domnului cu credincioșii săi (Ioan 14; 1 Cor.1:7, 15:51-52; 1 Tes.

1:9-10, 4:13-5:9; Tit 2:13).

Necazul Cel Mare și Domnia lui Antihrist vor urma imediat după Răpirea Bisericii.

Necazul Cel Mare este perioada scurtă de timp, care conține niște judecăți îngrozitoare, care va preceda revenirea lui Hristos în glorie și care va coincide cu domnia lui AntiHrist (Matei 24:15; Matei 24:19-21). În timpul Necazului Cel Mare, reapare pe prima scenă în planul divin poporul Israel (Apoc. 7:4). Antihristul este ultimul conducător pe care îl va recunoaște întreaga lume la sfârșitul vremurilor și care va antrena omenirea într-0 răscoală de proporții împotriva lui Isus Hristos. Acest hristos fals, care își va ascunde violența în spatele marii sale viclenii, va amăgi națiunile lumii care îl vor aclama ca pe salvatorul lor (Dan. 7:19-26, 9:26-27; 2 Tes. 2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13, 19:19-20).

Momentul revenirii Domnului Isus Hristos are loc la sfârșitul Necazului Cel Mare.

Când Domnul Isus S-a despărțit de ucenici, în ziua Înălțării Sale la ceruri, îngerii i-au asigurat pe ucenici de întoarcerea Lui (Fapte 1:11). Această întoarcere va avea loc în strălucire (Apoc. 19:11-13), având Statutul de mare Împărat (Apoc. 19:14-16), și un scop bine precis (Matei 25:31-32; Apoc. 19:17-21, 20:1-3).

Împărăția de o mie de ani descrisă în cartea Apocalipsa se va împlini din punct de vedere literar.

Mileniul este împărăția viitoare de o mie de ani în care Isus și sfinții Lui vor domni pe pământ după veacul de acum și înainte de starea eternă (Apoc. 20:1-6). În timpul acestei împărății, vor avea loc următoarele evenimente: Întemnițarea lui satan (Apoc 20:1-3). Învierea martirilor din Necazul Cel Mare (Apoc. 20:4). Împărățirea împreună cu Domnul Isus (Apoc 20:4).

Ultima bătălie este cea în care Domnul Isus îl înfrânge pe Satan.

Satan este dezlegat după o mie de ani și repede formează o nouă coaliție. Este evidentă poziția cetății sfinților pe pământ. Coaliția este complet mistuită prin foc coborât din cer și satan este finalmente înfrânt pentru veșnicie, fiind aruncat în lacul de foc. (Apocalipsa 20:7-10).

Ultima judecată este cea care va avea loc la Marele Tron alb.

Sunt cinci judecăți descrise în Scriptură care au loc în anumite dispensații, judecăți care vor include categorii diferite de ființe într-o ordine cronologică stabilită de Dumnezeu:

1. Judecata Bisericii (1 Petru 4:17).
2. Judecata Evreilor (Eze. 20:34-38).
3. Judecata Popoarelor/Neamurilor (Mat. 25:31-32).
4. Judecata lui satan și a demonilor (Apoc. 20:7-10).
5. Judecata de la Marele Tron Alb (Apoc. 20:11-15).

Persoanele vizate de judecata de la marele tron alb sunt necredincioșii, ale căror trupuri sunt înviate din „moarte și locuința morților” pentru această judecată (Apoc. 20:13). Aceștia sunt „aruncați în lacul de foc” care este destinul final al celor pierduți pentru totdeauna.

Veșnicia este locul unde este totul nou și perfect, unde doar credincioșii Domnului vor intra datorită Harului și bunătății lui Dumnezeu (Apoc. 21-22).

Sfinții lui Dumnezeu au înainte un destin glorios în care vor locui pe un pământ nou și vor avea acces direct la Dumnezeu, care va locui în mijlocul lor. Acesta este finalul real și captivant al unei istorii cu adevărat extraordinare. Prin urmare reacția inimii noastre la finalitatea acestei istorii pe care o așteptăm cu atâta pasiune și pentru care luptăm cu atâta seriozitate și perseverență ar trebui să fie aceeași reacție ca cea a apostolului Ioan: „Vino, Doamne Isus!” (Apoc. 22:20).

Ce este de făcut după cunoașterea tuturor acestor lucruri? (Apoc. 22:7-21).

Păzește Cuvintele Scrise. Proșterne-te în închinare înaintea lui Dumnezeu. Păstrează sfințenia pe care o ai. Poftește-L pe Domnul Isus în inima ta. Păstrează intact Cuvântul.