Lavinia Ardelean

Il iubesc pe Dumnezeu, pentru că mi-a dat voie să Îl cunosc așa cum este El și mi-i se reveleaza de fiecare data cand îmi pun inima să Îl caute cu adevărat. Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că, deși sunt un punct mic în toata povestea Universului, El imi cunoaște numele și în ciuda slăbiciunilor mele și a păcatului meu a ales să mă iubească și să Îl condamne pe Fiul Său Isus Hristos la moarte în locul meu, plătind prețul pană la capat.

Cred în Dumnezeu, cred că El a creat cerurile și pământu, cred că El ține în mâna Sa Universul și îl controlează.

Cred că Biblia este Cuvantul insuflat de El și modalitatea directă prin care îmi vorbește, se apropie de mine și îmi dă voie să Îl cunosc. La 25 de ani, nu mai am nevoie de nici o dovadă că Biblia este adevarată, pentru că viața mea vorbește despre asta, Scriptura se împlinește în viața mea și în ceea ce  trăiesc, Dumnezeul meu este unul real  și personal.

Ca să ajung să declar lucrurile de mai sus am trecut printr-un proces de creștere, de  când m-am născut și pana azi, Dumnezeu a avut grija de mine să ajung în acele locuri unde erau oameni ce ma puteau învata despre El și care îmi puteau îndrepta privirea spre calea Lui.

Binecuvantarea mea a fost că părinții mei îl cunosteau pe Domnul și trăiau o viată în care căutau să facă voia Lui, ei au fost primii care mi-au spus despre Dumnezeu, apoi cei care au avut cel mai mare impact în viata mea de credință au fost învățătorii de la școala duminicală din biserica unde mergeam împreuna cu părintii mei. Tot ce sunt azi, este pentru că atunci când am fost mică ei au pus o baza sănătoasa și puternica, învătându-mă cine este Dumnezeu și ce vrea El de la mine, am strâns învățăturile lor în inima și în mintea mea și nu m-am departat de ele.

Momentul în care am spus ‘da‘ lui Dumnezeu a fost  unul în care am conștientizat realitatea jertfei și am acceptat-o și am crezut că Isus Hristos a murit pentru păcatele mele pe cruce.

Eram  intr-o tabară în care eram instruită alaturi de ceilalți tineri cum să ducem evanghelia la copii și cum să le spunem despre Dumnezeu, pentru că în săptămâna ce urma dupa încheierea taberei, trebuia să mergem în cateva sate din județul Cluj și să le spunem copiilor tot ce învațasem. Aveam 12 ani atunci, în timp ce îmi pregăteam lecția, mi-am dat seama ca eu nu pot să le spun copiilor să Îl primească pe Domnul Isus în inimile lor dacă eu nu L-am primit încă, atunci am decis că ii momentul să imi deschid inima și să Îl las să intre în ea.

Dupa doi ani, am mărturisit public credința mea în Dumnezeu, în apa botezului  în biserica Baptista Emanuel  din Timisoara.

Momentul  în care am înteles cu adevărat ce înseamnă o relație personală cu Dumnezeu a fost atunci când trădată de prietenii și rănită am decis să mă izolez și să nu mai las pe nimeni să se apropie de mine, să mă cunoască cu adevarat, mai bine de 2 ani de zile, singurul meu confident a fost Dumnezeu, aveam nevoie de cineva cui să îi spun ce simt, ce trăiesc și El era singurul în care puteam avea încredere, L-am făcut prietenul meu cel mai bun și in mijlocul suferintei mele El a fost exact ceea ce aveam nevoie și nu mai era nimic de adăugat.

Privind în urma, Îl văd pe Dumnezeu cum m-a căutat și cum El a vrut sa aiba o relație personala cu mine și în fiecare încercare și suferință ce am trăit-o Îl văd cum mi-a modelat inima și a făcut-o să îl caute pe El înainte de orice altceva. Au fost etape în viața mea când El m-a luat din mijlocul oamenilor și al prietenilor mei și m-a dus departe de ei, doar ca să imi focalizez intreaga atenție asupra Lui și să învăt să trăiesc în dependenta de El.

Am invățat ce înseamna să trăiești prin credința atunci cand El mi-a dat o viziune și un vis mai mare decât puterile mele, mai mult decât omenește era posibil de împlinit și m-a facut să lupt pentru împlinirea lor, în mijlocul luptei L-am rugat să se lupte El pentru mine, și s-a ridicat în picioare și a luptat pentru mine și pentru viziunea ce o pusese în inima mea.

L-am cunoscut pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu mare și atotputernic, suveran, și de când îi știu puterea și Îi cunosc Numele, îndrăznesc să Îi cer lucruri mari și îndrăznesc să am vise mari pentru că știu că nimic nu este imposibil cu El și că viața ce mi-a dat-o trebuie să o exploatez  la maxim și să scot ce este mai bun din ea, însă toate spre gloria Lui și că puterea și slava Lui să se vadă clar în viața mea.

Au fost momente în care El mi-a închis ușile, doar ca să mă învețe că El isi dorește să-L iubesc pe El mai mult decât ceea ce vreau să fac de dragul Lui.

Astăzi, îmi doresc să fiu lumină în întuneric și să duc vestea despre eliberarea de sub povara păcatului, celor ce încă nu au auzit despre Dumnezeu, am făcut din asta obiectivul alergării mele aici jos, îmi doresc din toata inima mea ca toate popoarele pămantului să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu, să primească mântuire și eliberare și să poata cânta împreuna cu mine despre speranța ce o avem în Isus. Îmi doresc să duc cuvântul mai departe și mă încăpățânez să nu rămân indiferentă și nepăsătoare față de cei ce mor fara Isus.