Umblând în lume n-am știut

Că sunt un fiu pierdut!

N-am înțeles jertfa Sa,

Și nu-L aveam pe Isus în inima mea.

Nu vedeam nimic rău în mine,

Credeam că așa cum sunt e bine!

Căutam, lumea să mă placă,

Doream plăcerea mea să se facă!

Nu știam că sunt un păcătos!

Și că am nevoie de Hristos…

Nu știam că spre chin veșnic mă îndrept,

Nu puteam adevărul, să-l accept!

Până când Isus m-a găsit…

Și mi-a zis: “- Fiule iubit,

Drumul tău e greșit!

Prin faptele tale, de pedeapsă nu poți fi izbăvit!”

Și, plângând, am realizat…

Ce amarnic m-am inșelat!

Cum iubirea lumii am căutat,

Și sufletul-mi l-am întunecat!

Atunci, cu inima tulburată,

L-am chemat pe Isus odată!

I-am zis să vină în inima mea,

Că am nevoie de intervenția Sa!

El, la chemarea mea nu a ezitat,

Și sufletul-mi l-a mângâiat.

Sub călăuzirea Sa m-a luat

Și viața mi-a luminat!

Larisa Lionte, 2012